... și soarele de toamnă o să coacă frunzele, și or să cadă cascade... puzderie de lumini colorate și stinse... și-or să strige toate că seara asta e veche și perdelele-s trase... până și crengilor uscate le crește piele de mamă și-mi mângâie fruntea plecată... acum înțeleg și mă simt acasă... acum nu mai plec... acum nu mai vin...acum doar zâmbesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu