Te uită cum spulberă vântul și nori
Și vieți, și vise, și strângeri de mână.
Și uite cum iarna se-nchide-n ochi de țărână.
Dar eu sunt aici și-n mâini îmi cresc flori,
Când noaptea e zi, și ziua e noapte...
Te uită cum timpul alungă trăiri
Și clipe, și fețe, și-aduce uitare
Și spuse întregi se-neacă în mare.
Dar eu te privesc și tu mă cutremuri,
Când ochi se închid, și ochi se deschid...
Te uită cum zâmbetul dă și culoare
Și sens, și nume, și chiar de-i perfid
M-ajută să fug de ce vreau să desfid.
Dar eu rămân, căci poate că-i soare,
Când nimicul e totul, și tot e nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu