Toată lumea vinde ceva.
Am întâlnit bătrâni ce-și fardau sufletul să-l poată vinde mai ieftin.
Am întâlnit copii ce-și deschideau ochii ca să se poată vinde mai repede.
Am văzut femei ce fugeau ca să pară mai scumpe.
Am văzut bărbați îmbibați în alcool, căci se vindeau la kilogram.
Și mereu s-a găsit cineva să-i cumpere.
Dar n-am găsit pe nimeni să-mi vândă perna cu miros de-albastru, sau verde, măcar, nisipul de sub unghii, sarea ce ne-ar fi intrat în ochi de-am fi ajuns la mare, cuvintele pe care le-am spus și le vreau înapoi, melodia perfectă la pian sau tricoul alb pe care-l aveam când eram mai mică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu