Hai să ne-mbrăcăm hippie şi să fugim pe-asfalt cu tălpile goale. Să-mi lipesc urechea de pieptul tău şi s-aud în ecou cum se zbate-n tine nisipul. Să ne plimbăm mână-n mână cu firele de iarbă pe poteca aia prăfuită şi s-ajungem pe ţărm chiar la răsărit. Să se-nvârtă soarele şi să ne facă hainele ghem şi sarea să ne gâdile privirile. Vântul să-mi fure rochia lungă, înflorată, şi un val matinal să mă ţină să nu fug. Să ne scufundăm puţin câte puţin. Mai întâi grijile, apoi lucrurile care ne bântuie, apoi urile adunate, apoi iernile şi ploile, toate să se-nece pe rând şi să nu le pară rău. Să rămânem goi între mare şi cer, şi soarele să tot crească şi să nu ne judece. Să ne-mbrace în auriu şi-n vise. Şi să visăm alb şi dulce-acrişor şi văratec şi răcoros doar cât trebuie, şi umerii să ni se-mbujoreze. Să ne crească scoici în palme şi apă în păr şi-albastru în inimi. Să strângem ochii să nu nii îmbrăţişeze sarea şi să vedem lumina caldă prin pleoape. Şi s-adormim aşa, cu mâna pe mare, şi marea să ni se joace-n păr mereu, şi să nu ne mai trezim până la toamnă...
Daaa!!! Haaai !!!
RăspundețiȘtergere